Gea, Povestea mea de Craciun

Imi aduc aminte cum am aflat ca nu exista Mos Craciun.

Vorbisem cu tata sa trimita scrisoare la Mos Craciun, sa vina anul acela pregatit cu cadou si pentru fratele meu (care avea atunci vreo 2 anisori, iar eu 8), sa nu uite de el. Iar tata mi-a promis ca ii scrisese Mosului. In seara de Ajun asteptam cu sufletul la gura sa vad ce cadou va primi fratiorul meu si cum va reactiona :)

Si a venit si mosul :D Veselie mare, l-am invitat in casa, i-am aratat bradul, i-am recitat si poeziile invatate. Abia asteptam sa isi deschida desaga. Si mi-au alunecat ochii in podea si ce mi-a fost dat sa vad.... Mosul purta slapi :( Oare nu i-a fost frig? Dar ce mai, am recunoscut slapii de indata. Erau ai vecinul de jos :(( Mare dezamagire pe mine, dar in acelasi timp tata si-a dat seama ca eu realizasem ca nu e Mos Craciun si mi-a tras din ochi ;) Apoi m-am uitat la fratele meu si l-am vazut atat de fericit, uimit si bucuros, incat nu i-am putut spune adevarul.

I-am spus tatalui ca stiam ca Mosul e casatorit, de aceea poarta verigheta, si ca de aceea si-a dat jos bocancii si si-a luat slapi, ca sa nu il certe mama ca murdareste pe jos. Dar stiam toti adevarul, dar nu am zis nimic pana nu a fost si fratele meu pregatit sa il afle.