luiza254, Povestea mea de Craciun

Acum vreo zece-unsprezece ani, in Ajunul Craciunului, am "purces" la decorarea bradului, inconjurata de globulete, stelute, beteala si toate celelalte insirate pe jos, pe mobile pe canapele, peste tot...usa la sufragerie inchisa, de partea cealalta a usii, Sara, pisicuta mea plangea cu foc...cum sa nu vada ea ce fac eu acolo, singura? Naiva de mine imi facusem deja planul ca Sara nu va calca in sufragerie decat dupa plecarea bradului din incaperea cu pricina, adica cel putin doua saptamani. Ce sa fac? o aveam pe Sara de vreo 2 luni, inca nu pricepusem ce inseamna o mitza in casa. Sa revenim...am decorat bradul, ca de obicei era superb, stralucitor, deosebit,... spiritul Craciunului plutea in aer, Sara nu mai plangea pe la usa...Hopa! Pot sa ies din sufragerie! Si deschid usa...STUPOARE! In secunda urmatoare bradul meu aluneca prin sufragerie precum o sanie sclipitoare pe plaiurile ninse, cu Sara pe post reni, inhamata la pretioasa povara impodobita, cu cablurile de la instalatii....am amutit, nu mai aveam cuvinte, as fi vrut sa rad, dar imi venea sa plang( ce s-a ales de munca mea?) as fi vrut sa plang dar, imi venea sa rad (acum, cand va scriu voua, dragele mele slabute, rad cu lacrimi, amintindu-mi acele momente)...erau niste imagini ca in filmele gen "Singur acasa". Sigur ca am trait si alte frumoase si memorabile Craciunuri, dar acesta mi-a ramas in suflet ca unul dintre cele mai amuzante si pline de duiosie , in acelasi timp...cine iubeste pisicutele intelege ce spun!

Sa aveti un Craciun fericit!